Descriere

” Nu-mi aduc aminte să nu ma doară burta de foame”.
Undeva ascunsă printre dealurile din localitatea Drăgăneasa, trăiește o fetiță care visează, cu o patimă arzătoare la Povești cu zâne și cu zmei. Nicoleta are 7 ani și cel mai aprig vis al ei este să descopere lumea magică a poveștilor.
Din nefericire, familia Stoicescu abia supraviețuiește de pe o zi pe alta. Nicoleta mai are 4 frați, însă, pentru că sunt zile întregi în care nu au nici măcar un codru de pâine să pună pe masă, unul dintre ei a fost luat în grijă de o rudă miloasă. Cei cinci îngerași chinuiți nu așteaptă, niciodată, Paștele și nici Iepurașul cu dulciuri și jucării. Oricum, nu ar avea unde să le pună cadourile. Abia au câte o pereche de încălțări peste care timpul a lăsat urme adânci.
Iarna, picioarele lor sunt mereu înghețate, vara este mai bine, preferă să umble desculți, așa își protejează încălțămintea pentru anotimpurile reci.
Ploaia și ninsoarea pătrund prin acoperiș
Tatăl, Ion, muncește cu ziua pe unde apucă. A lucrat ca paznic, dar perioada grea din România l-a lăsat fără un loc de muncă stabil și cu groaza că nu poate hrăni cele cinci suflete amărâte. Mama își găsește greu de lucru, nu are studii și cineva trebuie să se ocupe de cei mici. Se zbate să le ofere căldura unei familii.
Înghesuiți cu toții într-o cocioabă care are nevoie de reparații urgente, micuții se au unii pe alții, încercând să uite de răutatea lumii din exterior.
Prin acoperișul găurit, ploaia pătrunde rece în singurele doua camere ale casei.
Cât ar fi încercat să îl repare, capul familiei nu dispune de banii necesari, așa că îl peticește cum poate.
Inter: Dorm într-un pat să se încălzească
Se înghesuie toți într-o singură odaie, încercând să se încălzească. E greu iarna. Nu au apă curentă și copiii se spală la o chiuvetă improvizată dintr-un bidon vechi. Apa e rece, dar ei își doresc să rămână curați.
Știu că doar așa sunt primiți la școală.
Le place să meargă la cursuri, dar nu le place felul cum îi privesc ceilalți copii. Ar vrea și ei să se joace, dar colegii îi evită, strâmbând din nas la vederea hainelor sărăcăcioase care le acoperă trupurile firave.
După terminarea orelor, pleacă singuri pe drumul spre casă, nerăbdători să se izoleze în sărăcia lor. Aici, uită că lumea nu îi acceptă.
Ascunși în fundul uliței desfundate, se refugiază în singurătatea gospodăriei amărâte.
De cele mai multe ori, dimineața, se duc spre școală aproape nemâncați. Puținul pe care îl au îl împart frățește, dar sătui nu sunt niciodată. “ Nu-mi aduc aminte sa nu ma doară burta de foame”, ne-a zis cu glas șoptit Nicoleta.
Micuții din trupa Povești cu zâne și cu zmei le-au adus un zâmbet pe buze
Copiii din trupa de teatru a Asociației Povești cu zâne și cu zmei au aflat despre greutățile prin care trec micuții familiei Stoicescu și au hotărât, din puținul lor, să le ofere câteva cadouri și o clipă de fericire.
Au renunțat pentru câteva zile la dulciuri, la câteva hăinuțe, și au mers să le ofere celor mult mai necăjiți decât ei.
Au stat de vorbă și le-au povestit despre trupa lor de teatru, le-au promis că o să îi ajute și în continuare și i-au invitat ca , de câte ori se simt singuri, să vină la ei la teatru să se joace.
Visează la cărți cu povești
Ascultându-i, pentru o clipă, sufletul Nicoletei s-a reflectat în ochii ei triști și mult prea maturi. Pentru o clipa, speranța a luat locul disperării. Ne-a povestit că se visează de multe ori o prințesă care locuiește într-o casă mare, plină cu dulciuri și cu jucării. Că poartă rochițe colorate, pline de volănașe și de panglici. Și că masa e plină de bunătăți și în sobă arde un foc care încălzește toată casa.
” Dacă aș avea în fiecare zi o ciocolată, aș împărți-o cu frații mei. Aș fi foarte fericită. Acum, o să încerc să le las lor mai multe din ce am primit. Eu am un alt vis, să învăț mai mult, să am bani să-mi cumpăr cărți, să merg la cursurile de teatru, să descopăr ce-i dincolo de aceste dealuri, să am prieteni noi și să nu mă mai joc cu animalele noi și să nu mă mai joc cu animalele printre gunoaie pentru că nimeni nu vrea să se joace cu mine de frică să nu-i murdăresc”.
Suflă în mânuțele înghețate, spălate în apa rece din bidonul improvizat, și privește pe fereastră la curtea mohorâtă. Nicio jucărie nu se vede în jurul casei. Are un iepuraș pe care l-a botezat Patrocle. Cineva i-a spus,cândva, povestea Lizucăi în Dumbrava Minunată. I-a plăcut atât de mult încât și-a numit iepurașul după numele celebrului cățel.
Când iese afară să caute niște lemne pentru foc, Nicoleta visează că are o păpușă la fel de mare ca și ea. O păpușă frumoasă, cu părul lung și rochiță de prințesă. I-ar pune numele mamei și ar dormi numai cu ea. Ar fi nedespărțite. Ca două prietene bune.
Trece pe lângă cușca lui Patrocle și îl mângâie ușor.
Micuța pare că se transformă într-o Alice ce caută scăparea în lumea fantastică a viselor. Mama o privește cu durere în ochi și știe că, imediat cum vom părăsi bătătura, întunericul realității îi va strivi fiecare vis în parte.
Haideți să le arătam acestor copii că Cineva acolo sus îi iubește. Că Paștele acesta va veni cu burtici pline și cărți magice. Orice ajutor, oricât de mic, este binevenit!
Puteți dona pentru Nicoleta și frații ei în contul :
Asociatia Povesti cu zane si cu zmei
Cont Banca Romaneasca RO11 BRMA 0999 1000 9326 8115
SWIFT/ BIC : BRMAROBU
Banca Romaneasca
Campina- Romania
Revolut : RO24 BREL 0005 5071 3672 0100
SWIFT : REVOLT21
Pentru alte detalii ne puteți contacta în privat. Mulțumim!