Drăcșenei, Teleorman
Gata, AM REUȘIT! Frățiorii Andreea și Andrei, din Drăcșenei, Teleorman, s-au mutat în noua lor căsuță. Trebuie să recunosc, nu a fost deloc ușor și au fost momente când nu știam dacă am luat cea mai bună decizie să recondiționez…
Drăcșenei, Teleorman
Gata, AM REUȘIT! Frățiorii Andreea și Andrei, din Drăcșenei, Teleorman, s-au mutat în noua lor căsuță. Trebuie să recunosc, nu a fost deloc ușor și au fost momente când nu știam dacă am luat cea mai bună decizie să recondiționez casa bătrânească pentru că era mai mare decât locuința(în pericol de prăbușire) în care stăteau când i-am găsit.
Țin minte, la începutul lucrărilor, când rămăseseră în picioare doar pereții din pământ, când podelele erau doar niște gropi în nisip, când nu mai existau ferestre și uși, una dintre colegele mele a început să plângă spunându-mi că nu o să reușim să facem casa din ruina respectivă.
Norocul meu este că sunt o fire optimistă, altfel mi-ar fi tăiat genunchii.
Zilele treceau, nu se vedeau mari modificări. Primul pas a fost să se tragă șapele și să se consolideze, tencuiască și să se îndrepte pereții. Apoi, a trebuit să așteptăm să se usuce. Ploile au venit, iar noi băteam pasul pe loc. “ Vezi, ți-am spus eu, așa rămânem cu casa!”, îmi tot repeta colega mea.
Complicațiile nu au încetat să apară. Bugetul pe care îl preconizasem s-a evaporat repede, echipa de muncitori trebuia plătită, materiale, mult mai multe decât estimasem inițial – parcă pentru a certifica temerile celor din jur. Nu puteam înlocui nimic, totul trebuia făcut de la zero. Când începusem să-mi pierd speranța, ați apărut VOI, oameni din comunitatea România fără gură, oameni absolut senzaționali și mi-ați întins mâna care mi-a dat putere să merg mai departe cu proiectul casei pentru Andreea și Andrei și să-l duc la bun sfârșit. A mai rămas o cameră de renovat în care va dormi tatăl( pâna atunci va dormi cu cei mici) în care vor intra și dulapurile cu haine ale copiilor. Ca de obicei, am să vă țin la curent. Am postat pozele ÎNAINTE/DUPĂ ca să vedeți de la ce nivel s-a plecat și unde s-a ajuns.
Acum, vreau să vă redau mesajul lui Dan, tatăl copiilor, după ce am terminat, iar eu eram în drumul de întoarcere spre casă
– Nu va supărați ca v-am deranjat, domnul Richard! V-am sunat să vă zic că, după ce ați plecat, m-am pus la masa din bucătărie, m-am liniștit puțin din emoții și am realizat ce s-a întâmplat. Nu îmi vine să cred ce ați făcut pentru noi. Nici nu mai pot să scot copii din camera lor, nu vor sa mai iasă afară. Nu am cuvinte să vă mulțumesc, mi-a spus bărbatul cu lacrimi în glas.
Pe moment, m-am blocat, laudele mă fac să mă pierd, mă emoționez și nu știu ce să mai spun. Nu pot să primesc toate laudele; până la urmă sunt doar un mesager al celor care au înțeles că, în viață, trebuie sa mai și oferim.
Mulțumirile sunt pentru VOI, cei care ați fost alături de mine, de Andreea, de Andrei. Cei care nu ați rămas indiferenți la nevoile unor copii atât de necăjiți.
– Dane, nu mie trebuie sa-mi mulțumești, ci oamenilor care ne-au ajutat să mai îndeplinim un vis!
Eu, Richard Zamfirache, mă înclin adânc în fața VOASTRĂ pentru minunea pe care ați înfăptuit-o chiar în prag de Sfinte Sărbători. Nu le-ați făcut doar o casă acestor copilași. le-ați schimbat destinele, i-ați făcut să-și recapete încrederea în ei după abandonul celei care le-a dat viață. Dumnezeu lucrează prin oameni!
Mulțumirile mele se mai duc către Wood Class Design și BRB HOME care au fost lânga mine în foarte multe campanii!
Domnului Marius Rădoi, vecin și prieten cu tatăl copiilor, care a supravegheat lucrările atunci când eu nu am putut fi prezent. Fără ajutorul dânsului mi-ar fi fost mult mai greu.
Domnului Marin Popescu, primarul comunei Drăcșenei!